Paradoxuri marmaţiene

          Din bătrâni se spune că pentru a fi un om împlinit trebuie să faci o casă, un prunc şi să sădeşti un pom, rezultând astfel o scară valorică la nivelul comunităţilor săteşti.  Casa, fie ea şi din lemn, a constituit şi constituie centrul universului familial,  acesta fiind  motivul pentru care este chemat preotul să o sfiinţească  odată ridicată, astfel urmând a fi apărată şi ea,  şi cei care o locuiesc, de necazuri, incendii, boli, etc.

După 1990, după cum se ştie,   multe dintre casele tradiţionale de lemn care marcau pe undeva specificitatea zonei au dispărut din peisajul comunitar,  fiind înlocuite de construcţii noi din zidărie, cu etaj sau etaje, cu termopane- într-un cuvânt cu toate binefacerile civilizaţiei. Casele vechi s-au ieftinit atât de mult încât în urmă cu 10-15 ani puteau fi cumpărate cu sume cuprinse între 10 şi 50 de milioane lei vechi.

O astfel de casă am găsit recent în Budeşti la nr. 766, proprietatea lui Tamaş Dumitru, om gospodar care încearcă să o vândă cu  7000 de euro pentru a putea să-şi finalizeze casa cu etaj ridicată în imediata apropiere a celei vechi de lemn. Din vorbă în vorbă,  gospodarul m-a asigurat că deşi are aproape 90 de ani  este  o casă solidă (am omis să o pozez dar ca stil  seamănă cu cea din imaginea de mai sus, inclusiv forma şatrei, doar că e mai frumoasă, pare mai trainică şi este ridicată pe o fundaţie sănătoasă de piatră).

Găzdoaia  a avut amabilitatea să-mi arate interiorul, sesizând  interesul meu pentru lucruri vechi.  Aşa se face că am participat la o scurtă lecţie despre motivele cusute pe ştergurile frumoase care împodobesc interiorul celor două camere ţărăneşti.  Pentru cine e curios,  o să enunţ câteva tipuri de cusături pe care femeia le cunoştea şi pe care le-a şi exersat practic,  deoarece m-a asigurat că toate ştergurile şi feţele de pernă din casă sunt cusute de dânsa:

– în  coadă de păun

– cu ţidru

– cu tri maci

– cu coşarcă cu şapte maci

– cu holbură

– cu cioată

– cu codru, aici fiind vorba de toate florile codrului

– cu răchită.

Cu promisiunea că voi reveni în vizită la familia Tamaş m-am despărţit de aceştia, nu înainte de a le sugera, ţinând cont de numeroasele obiecte de factură artizanală deţinute,  că ar putea amenaja un mini muzeu în vechea casă de lemn, context în care nu ar mai fi nevoiţi să o înstrăineze.

Nu după mult timp m-am întâlnit cu un tânăr din sat care,  crezând că sunt turist străin- de regulă majoritatea celor care bântuie Maramureşul cu aparatul foto agăţat de gât fac parte din această categorie, mi-a propus să cumpăr o cămaşă ţărănească veche de 200 de ani, după afirmaţiile sale, pentru modesta sumă de 8000 de euro. Nu mi-am putut stăpâni mirarea în raport cu suma vehiculată, arătând că pentru o sumă mai mică aş fi putut cumpăra o casă sănătoasă cu două camere dar tânărul m-a asigurat că e preţul corect, o cămaşă nouă făcută în stil şi cu metode tradiţionale  costând undeva în jurul a 1000 de euro. Pentru a-şi întări afirmaţiile a susţinut că un vecin a vândut o pânzătură ( batic ) veche cu 3000 de euro şi a continuat cu alte asemenea exemple şi cu enumerarea categoriilor de clienţi care plătesc astfel de sume.

Fără a contesta valoarea obiectelor în discuţie  ori a obiectivităţii  pieţei specifice, îmi este greu totuşi să accept că un acoperiş deasupra capului, fie el şi de o sută de ani, valorează cât o cămaşă sau două baticuri de colecţie.

Câteva poze  cu  ştergarele din casa gospodarului din Budeşti:

4 gânduri despre “Paradoxuri marmaţiene

  1. Cum ai spus si tu,modernitatile si viziunea unui confort posibil numai in cladirile de tip nou,au schimbat ritul.
    Mai este un aspect.Ficiorii nu se mai intorc din catanie sa-si ieie fata pentru insuratoare.Nu-si mai cata lemnul din padure sa-si faca casa pe locul primit .Si nu mai planteaza pomi.
    Ei,copii mai fac.Prin Franta,Germania…
    S-au schimbat multe,din pacate.

  2. ai mare dreptate insa nu ne putem opune schimbarii si modernizarii satului. am putea insa gasi mijloace si metode de exprimare care sa-i pastreze, chiar si secvential, identitatea.

  3. Degeaba am gasi noi.Ei trebuie sa o faca.Ei,cei plecati si reintorsi.
    Am vazut in citeva locuri construite adevarate vile-frumoase,ce-i drept-dar nefolosite pentru ca intreaga familie ori e plecata in alte zari ori se inghesuie in cohie.
    Pai,ar trebui-cum spui si tu- ridicata cohia la rang de casa si-atunci poate s-ar mai pastra din amintirile batrinilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s