Semn

Anunțuri

9 gânduri despre “Semn

  1. Cercetăm în amănunt mersul planetelor, socotim zilele şi anii, dar de curgerea vremii, de curgerea vieţii noastre parcă am uita… De ce ne plângem uneori că vre¬mea trece cu o repeziciune uimitoare, iar alteori ne supărăm pe încetineala ei cea peste măsură? Aproape întotdeauna ne mirăm de neobişnuitele schimbări dimprejurul nostru, şi nu luăm aminte la noi înşine.Cu toate schimbările care ne ameninţă, trăim ca şi cum am crede că o să trăim aici veşnic, şi ne amăgim pe noi înşine, uitând că vremea este, şi ea, amăgitoare…

    Vremea este pe atât de preţioasă, pe cât este cu neputinţă de întors înapoi. Ea este un talant dat de Dumnezeu, cu care trebuie să cumpărăm to¬tul pentru veşnicie – pentru veşnicie, unde nu-s nici schimbări, nici micşorare, nici trecut şi nici viitor. Aşadar, ca să nu ne apropiem de acest adânc fără să ne dăm seama, ca să nu ne coborâm în mormântul întunecat pe neaşteptate, trebuie să cheltuim acest talant – această comoară cerească – cu cea mai mare chibzuinţă, pentru a dobândi tot ce este de trebuinţă!

    Viaţa fără virtute este nălucire şi vis, adica e moarte.

    Vremea vieţii e încercare, când trebuie să do¬bândim toate, să pregătim toate, să ne înzestrăm cu de toate; este o stâncă primejdioasă, care atârnă asupra hăului, stâncă sub care noi făurim corabia noastră – şi aceasta are să porneasca pe mare. Corabia care nu este înzestrată se îneacă îndată ce ajunge pe mare. Puterea apei lucrează neîncetat, sapă fără curmare ţărmul. De aceea, fiecare ceas, fiecare clipă apropie căderea de noi. Prin urmare, vai nouă dacă stânca aceasta amăgitoare se va prăbuşi înainte să fie gata corabia noastră! Atunci, împreună cu bucăţile neterminate, ne vom prăbuşi în adânc şi vom fi pentru totdeauna jertfă a valurilor. Tocmai de aceea ne învaţă apostolul Pavel:
    „Deci, luaţi seama cu grijă cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi!”

    Să nu vă potriviţi cu acest veac!

    „1. Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfăţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească,
    2. Şi să nu vă potriviţi cu acest veac, ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit.” (Rom. 12, 1-2)

    Cei bolnavi de ochi se feresc de lumină.

    Un An Nou să începem, aşadar, o viaţă nouă, ca să facem să se pogoare asupra noastră o nouă şi mai mare bunăvoinţă dumnezeiască – iar Tu, Doamne, în a Cărui mână sunt vremurile şi anii, Tu, Care cercetezi pământul, Care îl adapi şi-l îmbogăţeşti, încă mai adapă brazdele lui, înmulţeşte grânele lui, ca să se umple Grânarul Tău tot mai mult. “Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase.” (Ps. 64,12)
    Amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s