Mă curenta privirea ta
întâmplătoare.
Frunza tristeţii de pe chip
deodată mi-o smulgeai,
şi stam în soare,
cu chipul nemişcat şi-ndrăgostit.
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, şi lăsa deasupra mea, în soare,
doar ramuri de copaci
şi păsări rotitoare.
Ma curenta privirea ta
întâmplătoare,
şi totul devenea în jurul meu
amănunţit.
Şi îmi părea
c-a fost aşa de totdeauna
şi soarele-l uitam, pe boltă-nţepenit.
Deci, sa ne-ntelegem, da? E frumoasa.
ce mica eram 🙂
Si zici ca ai crescut? Nu prea cred. 🙂
Aer de toamnă
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare.
Frunza tristeţii de pe chip
deodată mi-o smulgeai,
şi stam în soare,
cu chipul nemişcat şi-ndrăgostit.
Mă curenta privirea ta
întâmplătoare,
somnul cu vise mi-l smulgea.
O, şi lăsa deasupra mea, în soare,
doar ramuri de copaci
şi păsări rotitoare.
Ma curenta privirea ta
întâmplătoare,
şi totul devenea în jurul meu
amănunţit.
Şi îmi părea
c-a fost aşa de totdeauna
şi soarele-l uitam, pe boltă-nţepenit.
(Nichita Stănescu, 1964)