Cântece diavoleşti

 

 

La 1647 pastorul Andreas Mathesius din Cergăul Mic, localitate din Podişul Transilvaniei, protesta împotriva valahilor care nu vor să înveţe psalmii şi continuă să cânte de Crăciun „diavoleştile lor colinde” învăţate din strămoşi.  El susţine că obiceiul colindatului de Crăciun s-a  schimbat foarte puţin în trei secole, perioadă în care, se pare că a fost urmărit de preoţii catolici.

(Sursa: Istoria Literaturii Române , vol I, ediţia a II-a revăzută, Editura Academiei, 1970)

Probabil că memoriul întocmit de pastorul Andreas este cea mai veche atestare scrisă a acestor practici străvechi şi cu siguranţă că se referă la colindele laice, precreştine. Evident că maghiarii ori saşii transilvăneni nu practicau colindatul laic de vreme ce a stârnit oprobiul pastorului, iar comentariul său relevă că, încă de pe la 1300 românii au fost observaţi că umblau la colindat la cumpăna dintre ani.

Nu avem nici un motiv să credem că în Maramureş situaţia ar fi fost diferită mai ales că aici gradul de conservatorism era mai mare decât în restul ţării.  Multe dintre colindele laice au fost preluate şi incluse,  cu o serie de modificări- minore de multe ori- în repertoriul religios şi astfel s-au transmis până în zilele noastre.

Ne place sau nu, colindele fac parte din zestrea identitară a românilor chiar şi pentru simplu fapt că ne-au însoţit sute de ani, la bine şi la rău.

 

Anunțuri

Un gând despre “Cântece diavoleşti

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s