Biserca din Căieni- Călinești

Am auzit de multe ori de Biserica bătrână din Căieni- Călineşti dar nu am avut ocazia să o vizitez până acum. Îndrumat de localnici binevoitori am găsit-o destul de uşor pe o uliţă desprinsă din drumul Vălenilor.

După ce am trecut o vale, adică un pârău limpede şi, culmea, fără peturi ori alte asemenea semne civilizatoare, am dat de o cărare al cărei urcuş sinuos era blocat de o portiţă de lemn. Am ezitat să pătrund într-un spaţiu evident delimitat, dar un bătrân apărut de niciunde în spatele meu mă încurajează să-mi continui drumul dacă, aşa cum bănuieşte, vreau să vizitez biserica.

Andreica Vasile, bătrânul de care vă povestesc se îngrijeşte de sfântul lăcaş de prin anii 90 de când a rămas fără slujbă, dar şi ca o rezultantă a dragostei ce o poartă bisericii.

Povestea lui Andreica Vasile despre locul acesta sună cam aşa:

Pe vremuri, cu multe veacuri în urmă, vatra satului era la vreo 10 km, undeva sub Budeşti, pe două mici fire de apă. Şi acum bătrânii mai ştiu să identifice pe fosta vatră locuri unde a fost arărură sau aşezământul satului.  Populaţia a tot crescut aşa că apa celor două pârâiaşe nu a mai fost suficientă nevoilor comunităţii, motiv pentru care s-au strămutat aici pe Valea Cosăului. Locul era frumos şi înconjurat de dealuri protectoare, apa suficientă, păduri de jur împrejur dar şi multă călină, aşa că oamenii i-au spus locului Călineşti.

Biserica din Căieni a fost adusă pe acest amplasament în 1662 şi e o fostă şi mai veche mănăstire aflată înainte pe un deal din apropiere numit Dealul Mănăştur, adică al mănăstirii.

Din vechea mănăstire a mai rămas doar uşa masivă de stejar, ca piesă originară, restul fiind schimbate treptat din cauza degradării.

Despre uşa de la intrare circulă mai multe poveşti pe care le-a auzit şi dumnealui de la alţii mai bătrâni, poveşti generate de faptul că este foarte scundă, probabil de 1,50m. Una dintre variante  spune că uşa este aşa joasă pentru că în biserică se intră plecat în semn de respect pentru cele cereşti şi nu trufaş, cu nasu pe sus. Altă variantă arată că năvălitorii  tătari care au prădat şi aceste locuri,  aveau obiceiul de a intra călare în biserici, jefuindu-le şi pângărindu-le, motiv pentru care localnicii au modificat dimensiunile uşii pentru a preîntâmpina astfel de lucruri.

Trebuie arătat aici că există şi păreri care corelează dimensiunile uşilor de la vechile biserici de lemn cu înălţimea medie a oamenilor din urmă cu sute de ani care, potrivit unor opinii, era mai mică, media acestora crescând constant în timp datorită uşurării muncilor fizice şi a îmbunătăţirii condiţiilor de trai în general.

Biserica are o şatră de dimensiuni apreciabile, aproape cât biserica, perpendicular pe aceasta, poziţia şatrei fiind determinată după toate probabilităţile de configuraţia terenului. Şatra a fost adăugată ulterior, nu se mai ştie când, având drept funcţie desfăşurarea slujbelor de Paşti atunci când ploua şi trebuiau sfinţite apa şi bucatele după datină.

Biserica din Căieni respectă delimitarea  clasică a bisericilor vechi din Maramureş în biserica femeilor un spaţiu mai mic amplasat în spate, spre ieşire şi biserica bărbaţilor mai mare, în faţă spre altar, reflectând probabil rolul social mai important al bărbaţilor sau poate doar credinţa că femeia este impură, cel puţin în anumite perioade ale vieţii, motiv pentru care trebuie să păstreze o anume distanţă faţă de lucrurile încărcare de sacralitate.

Conform ghidului meu, în biserica femeilor, fiecare neam avea o duşumea proprie, perpendiculară pe direcţia altarului, pe care stăteau rudele pe linie femeiască una în spatele celeilalte, funcţie de poziţia familială a fiecăreia. Se spune că în  timp numărul lor a crescut aşa de mult încât se înghesuiau pe propriile scânduri aşa de tare că presau pereţii bisericii, acest lucru explicând curbarea unor pereţi interiori. Tot aici, în biserica femeilor, se văd atârnate mai multe ştergare frumos lucrate, unele având brodat numele veunui localnic. Aceste ştergare au menirea de a pomenii morţii şi se pare că este un obicei mai nou.

Pe peretele din spate al bisericii bărbaţilor se văd mai multe agăţători din fier, locul unde se hodineau clopurile participanţilor la slujbă, aceştia urmărind ceremonialul descoperiţi.

Biserica bărbaţilor e practic corpul principal al lăcaşului. Unchieşul Vasile e mândru de biserica lui. Spune că picturile de aici sunt printre cele mai vechi şi mai frumoase din Maramureş, unele fiind realizate de renumitul Alexandru Ponehalschi. Anul trecut s-au terminat lucrările de restaurare a picturii murale de la Căieni, acţiune coordonată de domnul Dinu de la Bucureşti, echipa acestuia restaurând şi alte bisercici vechi din zonă. Îmi arată apoi o zonă apropiată Uşilor împărăteşti care nu este pictată, precizând că acolo au fost 12 icoane vechi pe lemn, foarte valoroase care, din motive de siguranţă, au fost mutate în biserica nouă.

Revine la pictura interioară, care acoperă practic întreaga suprafaţă a bisercii, şi –mi semnalează diverse scene  biblice: Adam şi Eva în Rai, Isus răstignit, Judecata de apoi, dracii cărând sufletele păcătoşilor în Iad. E practic povestea înregii biblii în imagini, într-o succesiune logică, o naraţiune care ajută neştiutorii de carte să citească Cartea Sfântă.

Mă despart de acest personaj coborât din Poveste, de poveştile lui mai mult sau mai puţin adevărate, nu înainte de a-mi promite că voi reveni. Biserica merită văzută şi înţeleasă pe îndelete, apoi nici ţintirimul întins pe două hectare nu ar trebui trecut cu vederea. Locul ăsta a rămas în inima mea, e atâta linişte şi pace în jur încât aş putea paria că sunt într-un parc, în Grădina Raiului poate.

Mă despart de unchieşul Vasile cu sentimentul că ne vom revedea, în timp ce  mă gândesc că mi-ar plăcea ca unul dintre ritualurile de trecere să mi se întâmple aici, la marginea ceriului, la marginea lumii.

Anunțuri

5 gânduri despre “Biserca din Căieni- Călinești

  1. ma bucur ca ai avut rabdare sa parcurgi textul. meritul e in special al ghidului meu, un veritabil povestitor. din pacate discutia noastra a durat mai putin de o ora si asta din cauza mea, fiind presat de timp.

  2. acum realizez ca e primul like acordat acestei postari… si am recitit pentru prima oara materialul, scris intr-o vreme cand inca mai hoinaream prin satele maramuresene.
    amintiri…
    multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s