Cimitirul trist din Breb

Cimitirul din Breb e trist aşa cum sunt toate cimitirele din lume.

Nici chiar în Maramureşul traco-dac sau celt să zicem, nu poate fi vorba de veselie în preajma  suflului îngheţat al morţii. Putem vorbi cel mult de ironie, autoironie sau bravadă. De respect sau de lipsa acestuia faţă de strămoşii trecuţi în eternitate.

Unii, veniţi de departe,  au văzut veselie în cimitirele din Maramureş.

Noi, urmaşii celor ce nu se temeau de moarte – aşa cum consemnează  unii părinţi ai istoriografiei, am crezut că asta se poate traduce prin veselie.

În Ţintirimul din Breb cruci din lemn şi piatră marchează tăcute trecerea generaţiilor.  Unele semne scrijelite pe ele şi-au pierdut poate semnificaţia originală dar e clar că nu vorbesc de vreo petrecere, poate de amintire, poate de rituri de trecere, ori doar de vreo nenorocită de speranţă în mai bine.

Fişier audio 1.

Fişier audio 2.

Anunțuri

7 gânduri despre “Cimitirul trist din Breb

  1. Tot aveai in plan sa ajungi la Creasta Cocosului. De acolo se ajunge usor la Breb. Asa ca trebuie sa-ti programezi o vizita mai lunga in MM, poate mai vrei sa vezi ceva. 🙂

  2. Ai dreptate, in mintea mea de fapt ma gandeam sa-mi arati cat mai multe locuri si lucruri 🙂
    Indruma-ma 😀 … asta era!

  3. M-am prins din prima ce ai vrut sa zici, am facut o mica gluma.
    E greu sa recomanzi ceva unui fotograf care vine in Maramures.
    Cred ca cel mai interesant ar fi vizitarea unor sate mai retrase, de exemplu Breb, Glod, Valeni, Slatioara.
    Daca esti interesat de peisaje as opta pentru Muntii Rodnei sau valea Vaserului.
    Daca esti curios sa vezi cum traiesc ucrainenii atunci trebuie sa mergi pe Valea Ruscovei.
    Orice ai alege vor exista si regrete, asa ca trebuie sa decizi singur.
    O sara buna!

  4. Trecerea

    În trecerea lină spre liniştea mării,
    Când timpul, întreg, o secundă va sta,
    Din visele toate o dulce lumină
    În cerul cu astre ne va purta.

    Pe calea cea plină de vechi înţelesuri,
    În mijlocul tainei de vânt vom fi duşi,
    Cunoaşterea vie şi dragostea toată,
    De-o parte şi de-alta, surori ne vor sta.

    Iubirea va şti să citească în inimi
    Şi pacea din suflete ne va trezi,
    Pe plaja cuprinsă din clipele vieţii
    Un chip luminos ne va zâmbi.

    E marea iubire, a Duhului fire,
    Ce-ntreaga trăire cu noi a simţit
    Şi-n ziua cea nouă va sta mărturie
    Că-n viaţă Iubirea am cunoscut-o deplin.

    @copyright A. Răduţ , 2012
    (Din volumul „Inocenţa cuvintelor”, Ed. Eminescu, Bucureşti, 2012)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s