Creasta Cocoşului se află în Munţii Gutâi, munţi de sorginte vulcanică. În 1954 formaţiunea stâncoasă în cauză şi zona adiacentă a fost declarată rezervaţie naturală şi include un areal de cca 50 ha.
Privită dinspre Hoteni, formaţiunea muntoasă evidenţiază un arc de cerc cu deschiderea spre Hoteni-Ocna Şugatag- Breb, rămăşiţă a unui vulcan de mari dimensiuni. Cu puţină imaginaţie putem să ne imaginăm cum a arătat acest crater în urmă cu mii de ani iar imaginea astfel rezultată nu e tocmai relaxantă.
Această perspectivă a crestei am postat-o anterior.
Urcând Gutâiul pe ruta Deseşti, Mara, Pasul Gutâi se relevă treptat cărui fapt i se datorează numele. La marginea craterului apare o grupare de stânci ascuţite cu o formă crenelată întinzându-se pe o lungime de 200 de m pe direcţia NV – SE. Denumirea este dată de localnici datorită aseamănării stâncilor cu o creastă de cocoş, dacă sunt privite dintr-un anumit unghi.
Această rezervaţie este situată la o altitudine medie de 1200 m. Punctul cel mai înalt al Crestei are 1450 m.
La baza Crestei se află o zonă cu aspect de podiş, denumită Poiana Boului.
Evident că în trecut forma crestei a aprins imaginaţia locuitorilor din zonă şi nu m-ar mira să fi existat şi o legendă legată de formarea sa, mai ales că tema cocoşului a fost una specifică populaţiilor trace. Pe ansamblu, Munţii Gutâi au intrat în folclorul local, locaţia fiind considerată ca având însuşiri supranaturale, cu efecte benefice sau malefice asupra plantelor, animalelor şi chiar a oamenilor. Chiar faptele legendare ale haiducului Grigore Pintea Viteazul se leagă, poate chiar originează aici.
Din acest punct de vedere Munţii Gutâi se alătură celorlalţi munţi cu rezonanţă legendară ai Ţării Maramureşului: Ţibleşul- considerat de unii cercetători ca fiind în corelaţie cu zeiţa Cybela având ca arie de infuenţă zona Ieud, Botiza, Poieni, Băiuţ şi Pietrosul, cel care se prăvale pe borşeni dacă aceştia nu respectă datinile străbune.
Câteva poze cu frumoasa Creastă a Cocoşului de Maramureş.
Despre M a r a m u r e s 
Chit ca si pentru doar o sambata dntr-un weekend…dar vara asta o „trag” si eu in poza. Am mai vazut-o si in alte poze si mi-a ramas intepenita in minte.
La ultima iamgine se poate aplica: „Câteva poze frumoase cu Creasta Cocoşului de Maramureş.” 😉
Sper sa ajungi si sa ai lumina blanda, potrivita pentru fotografiat.
Ultima este exceptionala.
Mersi Carmen.
Si mie imi place mai mult poza indicata de tine insa am postat mai multe variante pentru a semnala potentialul zonei.
Bineinteles ca, lumina influenteaza foarte mult calitatea pozei asa ca de multe ori esti nevoit sa revii intr-o anume locatie cu potential pana reusesti sa faci o poza care sa te multumeasca.
O sara cat mai reusita.
Cu stima,
dan