Tânjaua

Azi e Tânjaua la Hoteni şi fiindcă nu sunt prezent acolo să fac poze şi să-mi încarc bateriile, răsfoiesc amintirile de la ediţiile la care am participat. Nu voi repeta ceea ce am spus cu altă ocazie despre această sărbătoare, voi sublinia doar că într-un scurt interval de timp maramureşenii au avut ocazia să participe la două dintre manifestările ce definesc în fond substratul comportamental al locuitorilor acestei zone:

În urmă cu două săptămâni Sâmbra oilor, pe Huta, sărbătoare a crescătorilor de oi, împreună cu neamurile noastre oşenii şi acum Tânjaua, sărbătoarea agricultorilor.

Între aceste două coordonate maramureşanul a fiinţat şi a creat capodopere ale culturii populare tradiţionale, în faţa cărora şi acum ne plecăm fruntea cu respect.

Ritmurile pastorale şi agricole şi-au pus amprenta asupra marmaţianului, ele erau cadranele timpului propriu, greu de înţeles acum de orăşeni. În sufletul şi fiinţa noastră, a celor cu ascendenţi în Maramureş, aceste ritmuri pulsează şi în prezent, se manifestă în mod involuntar în adorarea naturii, a Soarelui, a Apei, a Copacului bătrân din codru.

Se relevă discret în slujbele preoţilor care încă mai sfinţesc, pe alocuri,  ogorul sau doar în gesturile reţinute ale udării cu apă sfiinţită a dobitoacelor din bătătură de câte vreun bătrân ştirb, cu privirea senină dar absentă.

Sunt întâmplări şi gesturi care  încă mai persistă în jurul nostru deşi de multe ori ignorate.

De aceea spun, când mergeţi la Sâmbră, la Tânja sau doar în vreun cătun scăpat ca prin minune de asaltul nemilos al zilei de azi nu vă mărginiţi să vedeţi doar micii de pe grătar sau berea pusă la rece, ori oacheşii ce vând plasticuri.  Dincolo de toate astea, invizibile aproape, sunt gesturile care definesc un spaţiu şi odată cu el pe noi, cei trecători pe aici.

Publicitate